Casa lui Sanara

-Yeyy acadele ![spun fericcita si iau punga de acadele si imi bag cea mai mare acadica in gurita]
>>scot acaadica din gurita si spun<<
-Huh?! Scuzati'ma am fpost putin cam nepoliticoasa [chicotesc]
Multumesc pentru acadele[zambesc]
Aa da si.. vrea cineva o acadica sau mai multe?[zambesc dulce]

>Iau o bucata de ciocolata si incep sa o mananc<
-Mmm...de cand nu am mai mancat!>zic razand<

-Heii cu voi vorbesc... ! Bine bine il iau ca pe un ,, nu multumesc "
[spun bosumflata si ma trantesc pe canapea ]

-Pai eu as lua, dar cum u unt gazda si le am, mai am o alta punga. Spun eu aratand punga p care mi-o luasem si eu.

-Ahh perfect . M-as simti vinovata daca as fi asa de nesimtita incat sa mananc singura in timp ce cei din jurul meu ma privesc . Ar fi o senzatie ciudata si foarte urata .

-Eu am ciocolata!Nu mai vreau acadele...>zic razand<

Imi iau si eu o acadea din punga mea.

>>Privesc pe fereastra fluturasii care se jucau in campul de flori din apropiere<<

Eu aveam o stre de neliniste. De parca m-ar fi cuprins o dependenta si eram intr-o stare in aceea de sevraj. Ma ridic de pe fotoliu si in fata celorlalti du o reprezentatie. Intind mainile si in palme imni apar 2 sfere de foc. Jonglez cu ele, inghit una dintre ele apoi imi apare in loul ei in mana alt., Apoi tot asa. La un moment dat le scuip afara, si ajung sa jonglez cu 12 sfere de foc. Le tineam cate 2 pe fiecare picior, alte 2 deasupra caului ca o minge si pe fiecare mana cate 3. Reprezentatia dura 5 minute, iar la urma, cele 12 sfere, stateau in perfect echilibru deasupra capului meu, ca un turn de sfere.
-Scuze, nu m-am putut abtine. Eu am o dependenta de magie. O numesc magicmania.

-Uhh bravoo [bat din palme]
Te pricepi [zambesc dulce]
Hmm ai putea sa iti faci o cariera din chesti asta . [zambesc]

-Pai poate ca da, insa acum am alte prioritati si numai la munca nu imi e gandul.

-Ahh stiu sentimentul . Nici eu nu am nici un chef sa ma duc zilnic in Iad [rade]

-Dar cu mine mergi in iad*rad*

-Ma bucur ca ma intelegi. Spun eu zambind. A si am o intrebare. In orasul acesta exista vreo academie de vrajitori? Eu nu ca as vrea sa studiez dar caut prin arhive. Ma intereseaza trecutul unui anumit vrajitor.

-Da...era un vrajitor prin oras..dar nu stiu daca a murit

-Nu stiu daca era vrajitorul pe care il caut eu. Pe cel care il caut eu il cheama Maltazar Galiel. Arata cam la vreo 40 de ani, are pielea mov-albastrie in realitate. Dar poate lua infatisarea oricarei persoane doreste sau poate poseda orice persoana. Doar matusile mele au vzut adevarata lui fata, dar nu in realitate. Globul de cristal mereu arata adevarata fata a unui faptas.

-Uuuu....si tu esti vrajitoare?Ce bine!!!

Sunt mai mult decat vrajitoare. Sunt o zana. Pai deosebirile intre zane si vrajitoare sunt destul de multe insa eu stiu doar cateva:
-Zanele au aripi si pot zbura singure, fara ajutorul unor obiecte magice.
-Zanele au si puteri de elemente pe cand vrajtoarele au doar magie cu ajutorul formulelor magice.
-Cand o zana face o vraja o poate face doar gandndu-se la rezultat pe cand o vrajitoare trebuie sa invete mii de formule magice pe care sa le rosteasca.
-Zanele pot trai 3000 ani, vrajitoarele pot fi nemuritoare. mai ales dca isi intretin tineretea si nemurirea prin vraji ale magiei negre.

-Eu nu vreau sa fiu nemuritoare...si in plus nu folosesc magie neagra...>zic razand<

-Ei bine, o vraitoare stiu ca daca depaseste 300 de ani si apoi preda unei urmase a ei, care s-a nascut fara abilitati magice, intreaga sa putere, devine muritoare.Nu stiu cat de adevarat e chestia asta, dar asa am auzit eu.

-Asa e...dar eu inca sunt la inceput.>zic zambind<

-Ei bine si eu ca zana sunt la inceput. Am 25 de ani, nici maar nu am acces la toate vrajile si nu am toate puterile. Abia dupa varsta de 100 de ani. Noi zanele serbam majoratul la 100 de ani. Si avem cea mai lunga perioada de adolescenta. De la 16 la 100 de ani.

-Ce tare e sa fii zana!

-Da, dar nu datorita doar perioadei lungi de adolescenta ci si a faptului ca de la 16 ani, deja ai avantaje. Eu de exemplu prefer sa fac mai tot ce pot prin magie. Chiar si mnancarea. Nu prea mai cumpar nimic. Si in plus de asta, am cam renuntat la mersul pe jos, prefer a zbor. E mult mai rapid si mai comod. Deseori chiar si pe distanta de doar 100 de metri zbor. Spun eu zambind.

-Si mie imi place sa zbor!Se pare ca avem cate ceva in comun...