Memorial Stone

In cimitir se facuse intuneric,iar o briza rece strabate pietrele funerare,luand adesea in drumul sau frunzele copaciilor aplecati in onoarea celor ce isi dorm somnul de veci acolo.Kuro se plimba singur prin cimitir,in acea atmosfera melancolica si rece.Se opreste in fata unei pietre memoriale unde erau scrisi marii eroi ai acelor meleaguri.Imediat aparu deasupra pietrei de trei metri,neagra si rece.
"Am crezut ca daca ma eliberez de inchisoarea materiala am scapat de singuratate,si restul vor veni de la sine.... insa pare ca nu este asa.Acum sentimentul este si mai puternic,poate fiind ca era amestecat si cu speranta ca o sa ma eliberez,dar parca totul s-a prabusit... si simt greutatea si mai mare... Poate asa a fost scris in linia timpului,asa au hotarat suroriile"gandi inchizand ochii.

"Aisling statea pe o piatra de mormant cu genunchi la piept, mangaind cu un bat suprafata de marmura"

"Hmm... ciudat.. de ce nu am simtit prezenta asta pana acum?"isi spuse in gand privind prin jur.
"Si ea pare destul de singura"gandi,vazand-o pe Aisling.

Aisling incepu sa fredoneze incet un cantecel fara sa il bage in seama pe Kuro."

-Iti place sa le canti celor ce au plecat din lumea asta?intreba privind cerul.
-Desi sunt o audienta mai buna ca oricare alta.

-Da.....Uneori a-si vrea sa le pot canta acolo sus.... [trista]

-Ai pierdut pe cineva de curand?
-Sau celor liberi le place sa se gandeasca la inchisoare?

-Cred ca aici e mama mea... nu am mai vazut-o de ani buni si da. Am fost demult intr-o inchisoare. Dar nu una obisnuita.

-Si cum ar fi inchisoarea de care vorbesti?intreba intorcandu-se catre ea.
-Si imi pare rau pentru mama ta.

-Nu prea stiu. Mi-a fost stearsa memoria in legatura cu acea carcera. Poate din cauze ei devenisem un demon dar eu inca vreau sa cred ca toata vina a fost a mea.

-Am crezut ca oameni prefera sa dea vina pe alti~sare de pe piatra memoriala~
-Si despre ce demon vorbim?intreba aparand langa ea.

-Nu conteaza. Oricum ma vei urî.

-Ura si iubirea sunt doua sentimente de care deja m-am lepadat.
-Nu mai fac nimic pornit de la sentimente... deci poti sta linistita.

-Nu ai sentimente [spun incet]
-Cred ca am fost un demon al iadului, Aryko mi-a spus ca am evatat iar acel stapan al iadului m-a pedepsit. Asta a fost tot

-Pentru asta asteptai un muritor sa te urasca.
-Nu mi se pare asa de... rau.

-Nu. Eram un demon. cine nu uraste demoni? Acum sa ma urati pentru ca sunt inutila.

-Exista si demoni buni... iar cuvandul inutil mai repede mi s-ar adresa mie,ii spuse,mangaind-o pe cap.

"Aisling se uitaa la el pentru prima data"
-De ce spui asta?

-Am motivele mele~continuand sa o mangaie pe cap~
-Si cred ca ar fi mai bine sa nu mai zgari piatra funerara cu acel bat... nu ii arati respect facand asta... mai mult pare a jignire.

"Arunc batul"
-Multumit?

-Dar nu o faceai pentru mine... ci pentru cel decedat~se ridica~
-Ne mai vedem si cu alta ocazie.
Pleca de langa ea,insa se opreste in fata pietrei memoriale,unde arunca o privirea la sutele de nume gravate pe aceasta.

-Tu pe cine ai pierdut?[intreba incet]

-Pe nimeni... defapt as fi preferat sa vad mai multe nume din clanul Hyozan pe aceasta piatra.
-Se pare ca marea mea familie a decazut mult.

-A.... Imi pare rau pentru tine....Atunci ce cauti aici de unul singur?

-Sunt de unul singur ca nu am fost niciodata cu cineva.... si ma bucuram de miciile detalii ale lumii acesteia.
-Caut ceva,si deocamdata sunt singur.... sper,zise destul de incet.